Trip to Cripple Creek Casinos - 29th of May

In martie cand ne-am mutat in Colorado am inceput sa ma imprietenesc cu diferite persoane... am fost norocoasa sa intalnesc o fata vesela, sociala, o mama minunata, o sotie grijulie si o prietena de nadejne... ea este Marisol, nascuta in Mexic, crescuta in Texas, maritata tot cu un army man si acum aflata intr-o situatie similara cu a mea...
Familia dansei a venit in vizita in Colorado Springs asa ca am avut deosebita placere sa-i cunosc... cateodata mi se intampla ca pur si simplu sa socializez cu oamenii ca si cum i-as cunoaste de o viata... asa mi s-a intamplat cu parintii dansei si cu cele doua matusi... am pornit la drum pentru o zi intr-o mica localitata la aprox. 50 de km de Colorado Spgs... am radiat de veselie, comunicand mereu cu ei si simtindu-ma ca intr-o excursie din copilarie... Am ajuns in Cripple Creek unde sunt cele mai multe casino-uri unde am luat masa de pranz si ne-am "jucat" pret de cateva ore!!! M-am amuzat copios si am indragit sa le privesc bucuria cu care se implicau in joc.
La plecare dansele m-au imbratisat de parca m-ar fi stiut de ani de zile!!!
Am sa iubesc mereu oamenii calzi, buni, prietenosi, oamenii care nu au asteptari inutile si care iti ofera confort in intergrare!!!

Burglary

un termen foarte rar folosit de mine in engleza... citesc presa, urmaresc stirile, sunt la curent cu ce se intampla insa mereu am avut senzatia ca toate se petrec departe de mine...si asta pana cand am trait pe propia-mi piele ce inseamna ce inseamna sa fii pagubit...

marti, 15 mai a fost o zi pe care as prefera sa o sterg cu buretele din calendarul vietii mele... am iesit ca de obicei dimineata, Chris la fel, eu am revenit acasa sa-l las pe Henri afara, apoi am plecat iar...

Chris hotarasera cu colegii de serviciu sa iasa la masa si ne-am pregatit de cina... am preferat sa conduc eu asa ca am lasat masina sa parcata in fata casei... Am plecat pe undeva pe la 18:20 si ne-am indreptat spre Fort Carson de unde l-am luat pe unul dintre colegii sai...am condus pana la BWW si apoi am observat ca celelalte sotii nu au vrut sa iasa , asa ca am hotarat sa-mi iau cina la pachet si sa ma intorc acasa insa unul dintre prietenii noastri mi-a zis sa merg la sotia sa. La inceput am ezitat insa apoi am acceptat... m-am indreptat catre locuinta sa si am observat aceeasi masina pentru cativa km in spatele meu insa nu mi s-a parut nimic iesit din comun...am ajuns la ea si am stabilit cu Chris sa ne vedem dupa...

dupa vreo ora prietena mea primeste un telefon de la sotul sau ...o privesc si pur si simplu imi dau seama ca  fata ei capata o alta culoare si fara sa vrea a spus "OM..." m-am uitat la ea si i-am zis: nu-mi ascunde nimic, ce s-a intamplat cu Christopher...mi-a confirmat ca el e bine insa ca cineva a intrat in casa... am inceput sa tremur si sa zic Henri, Papi, cum, ce, de ce? n-am mai vazut si n-am mai auzit nimic ci mi-am dorit sa merg acasa... cu toate ca a incercat sa ma opreasca n-a reusit si am plecat in graba... cu teama zic ca nici nu stiu cum am ajuns acasa... am intrat si m-am speriat vazand lucruri aruncate, geam fortat, usa sparta, zeci de lucruri furate, altele ravasite... insa Henri era teafar...foarte agitat... l-am strans in brate si am plans privindu-l pret de minute bune...

Toata casa a fost controlata, seiful a fost deschis... apoi a urmat investigarea de catre politie... au fost descoperite zeci de amprente... pana acum n-am stiut ca se foloseste o solutie care murdareste foarte tare si care poate distruge electronicele...

La inventarierea lucrurilor furate ne-am dat seama ca am ramas fara ceasuri, bijuterii, fara Xbox, fara coloctia de dvd-uri si de jocuri si ce e mai grav fara colectia de arme...

Am ramas fara cuvinte si m-am rugat incontinuu sa nu se intample vreo tragedie prin preajma... stiu ca in America se intampla orice cum de altfel o femeie a fost impuscata in timp ce conducea pe bulevardul principal... n-a fost accidentata insa ea a marturisit ca nimeni n-ar avea niciun motiv sa-i faca rau... si stau si ma intreb? de ce Doamne? de ce se intampla o mie de minunatii? de ce copii calca gresit? de ce unii sparg case? de ce altii omoara?

m-am simit de parca cineva a luat o parte din mine cand am vazut ca mi-au disparut lucrurile personale plus calculatorul... si faptul ca niste indivizii stiu fiecare colt din casa noastra, ca si-au permis sa ne violeze intimitatea...

am inceput sa cautam prin case de amanet sa ne uitam dupa lucruri... e adevarat ca asigurarea acopera aproape in totalitate paguba insa cel mai neplacut sentiment e acela de a trai cu teama in propria-ti casa...

sambata am fost necajita pentru ca cineva scria persoanelor din lista mea de fbk adresandu-le injurii, mesaje perverse. Nu mi-am schimbat inca parola si vreau sa cred ca prostia unora e nelimitata. 

A fost o saptamana ce a inceput cu dreptul pentru ca terminasem actele pentru reinnoirea permisului de lucru insa ziua de marti ne-a adus motive de deprimare. In final e important ca suntem impreuna, ca ne-am sustinut. Eu una cel putin nu stiu ce m-as fi facut daca el n-ar fi fost atat de suportiv. Pentru mine Christopher reprezinta mai mult decat as fi crezut. E omul care crede in mine, care ma respecta enorm, care ma adora pur si simplu si care pe zi ce trece ma face sa-l iubesc si mai mult.
Peace&Love

Henri Lemire

ani de zile mi-am dorit un catel... in trecut eram fascinata de bulldog-ul englez insa dupa ce am analizat in amanunt ce inseamna un asemenea caine in casa am renuntat... mi-am indreptat atentia spre french bulldog care m-a cucerit cu expresia frumosului urat, cu configuratia musculoasa, cu greutatea medie...

Dupa cateva luni de search pe internet l-am gasit in final pe Henri undeva langa Denver la o crescatorie autorizata... am conversat la inceput prin mesaje cerand detalii si poze ramanand ca atunci cand Henri va avea 2 luni sa-l putem lua acasa... 

Primisem mai multe poze si ma uitam fascinata la un catelus ciocolatiu... Imediat dupa ce ne-am intors din vacanta din Nevada am mers sa-l luam pe Henri acasa...

Ajunsi la locuinta respectivei doamne am trait emotia de a vedea un catelus total diferit...o alta culoare, un alt zambet... vina imi apartine in final mie pentru ca am solicitat poze si pentru ca in imaginatia mea Henri era intr-un fel... Dansa se jucase in prealabil cu pozele, schimbase nuantele fapt ce pe mine m-a deranjat teribil...

priveam cainele si eram nedumerita...ochii imi erau inlacrimati si tindeam sa zic: Nu esti tu, Henri...

Apoi mi-am propus sa incetez pentru o clipa si sa nu ma mai comport copilareste pentru ca respectiva luase o atitudine defensiva spunandu-mi ca imi da banii inapoi... Nicidecum nu urmaream banii inapoi sau un pret mai mic... eu stiam ca o sa-l am de Henri, surpriza minunata pe care mi-o facuse Christopher...

Pretul nu a fost nici pe departe mic insa pentru noi Henri e un prieten, un suflet menit sa ne umple casa cu zgomotele sale cristaline... 

Prima saptamana pentru mine a fost destul de dificila pentru ca Henri era salbatic....a trebuit sa ne acomodam cu el in casa, sa-l invatam sa iasa in gradina, l-am dus la veterinar pentru vaccinuri, i-am cumparat produse de igiena si i-am amenajat un loc al sau plin de jucarii canine... insa el prefera sa roada mocheta, pantofii, sa manance hartie, iarba, pamant...

Henri este un catel aratos si tocmai de aceea l-am dus la o competitie unde a iesit pe locul trei... am fost placut incantata sa-l vad cum se alinta in fata publicului larg si la intrebarea de ce cainele meu este unic m-am gandit la faptul ca intelege diferite limbi...e un french insa vorbim cu el in engleza, cateodata eu ii vorbesc in romana sau italiana si cainele nostru este confuz rau de tot...insa intelege....

Si iata ca a implinit 3 luni si eu una abia astept sa aiba toti dintii si sa se relaxeze... sa nu mai fie nevoit sa roada...

Henri you are my little love - I love you :*