ultima zi din iunie...

ultima jumatate a lunii iunie am petrecut-o in italia...de doua saptamani muncesc full time si asta pentru ca asa mi-am propus...dupa cum ma cunosc nu cred ca as rezista vreodata sa stau fara munca sau fara scoala...cand imi lipseste una dintre cele doua se poate observa ca sunt oarecum deprimata insa o amica draguta, cubana imi zice mereu: tot ce trebuie sa faci vara este sa zambesti si sa te distrezi...

in cele 14 zile de munca mi-am luat o zi libera si am mers la modena, un oras situat la 250 de km departare insa dat fiind faptul ca stiam ca cineva va fi surprins nu am ezitat sa nu plec. a fost o zi lunga si obositoare insa in acelasi timp placuta si relaxanta...i-am facut o surpriza anettei mele, am luat masa la un restaurant din centrul modenei, am facut shopping, am mers mai bine de 15 km si timpul parca a fugit si se facuse ora plecarii...am ales sa merg sa o vad pentru ca mai mult ca oricand are nevoie sa simta ca are prieteni...i-am cunoscut o parte din familie...seara am schimbat aceleasi 3 trenuri ca sa ma intorc...si in final am ajuns iarasi la mare, acolo unde muncesc si locuiesc...

in fiecare vara imi propun cateva obiective...acum imi doresc foarte mult sa vina andra, sa putem calatori putin...sa ne bucuram de momente frumoase prin europa...si sunt convinsa ca, cu cat imi doresc mai mult cu atat se va intampla...

mi-am propus la plecare sa las orice ma face trista acasa, la iasi...si asa se intampla...mi-am ocupat timpul, mintea si incerc sa fac orice ma face vesela...atunci cand te gandesti ca le esti de folos celor dragi ai un sentiment de apartenenta, de solidaritate care te face sa te simti si mai util...

si zilele trec si maine e 1 iulie iar peste 3 luni voi avea 24 de ani....ma gandesc cu nostalgie cum trec anii...e a treia vara in italia si pt prima oara sunt singura si e foarte ok...in momentele mele de tristete credeam ca e usfarsitul lumii insa dupa o perioada de liniste in care am analizat lucrurile cu calm mi-am dat seama ca s-a intamplat ceea ce trebuia pentru ca nimic nu este in zadar si ca toate relele au o finalitate de cele mai multe ori pozitiva...

mai greu e sa suport toate chestiile specific italiene: volumul ridicat atunci cand italianul vorbeste, gesticulatia care nu lipseste, discriminarea pentru straini si poate in special pentru romani, inumanitatea unor sefi care din dorinta de a parea si mai buni, clacheaza...insa am sa raman mereu un om respectuos si am sa incerc sa echilibrez aspectele negative cu punctele forte.

cateodata ma gandesc cu furie ca in romania nu poti face foarte multi bani dintr-o munca in care sa nu ai scoala superioara, pe cand in italia esti platit la ora si poti face intr-o zi cat faci in romania intr-o saptamana...si culmea e ca ambele sunt tari europene, sunt tari din ue iar criteriile de eligibilitatea sunt aceleasi...insa tara mea natala lasa de dorit...

*in scurt timp am sa atasez si pozele facute la modena

italia 2009...

pe neasteptate a venit si ziua in care a trebuit sa plec in italia, 12 iunie...si anul acesta m-am hotarat sa merg cu masina data fiind cantitatea mare de bagaj...se pare ca in sfarsit am invatat sa am ceva mai multa rabdare...m-am imprietenit si discutat tot drumul si am incercat pe cat posibil sa nu ma las invadata de amintiri...
drumul a fost intr-adevar lung si obositor insa pe alocuri chiar funny...apoi ajunsa in italia am impartit darurile pentru cei dragi...am muncit patru ore sambata seara dupa care am iesit la plimbare...duminica a fost frumoasa...am mers sa-mi vizitez o prietena draga dupa care m-am reintors la tirrenia...m-am plimbat cu amicii mei, am vizitat luna park si ne-am dat cu karturile si a fost minunat...am accelarat si m-am simtit ca acel copil care alta data mergea la balci si nu mai putea de fericire...am ras cu pofta cand am primit acesti doi "ursuleti" foarte comici...sunt cei doi membrii din familia the pooh pregatiti pentru ski...
de maine incep munca full time si totodata innumaratoarea inversa...asa cum am ajuns asa imi si doresc sa ma intorc si sa inceapa scoala...
orice inceput are si un sfarsit si este bine ca intotdeauna sa stim sa acceptam situatiile, sa nu emitem niciun fel de judecata, sa putem fi flexibli si empatici...

orasul copilariei mele, micul si frumosul Vaslui!

si cand ma gandesc la locul copilariei mele ma apuca un dor nebun...zilele trecute am avut ocazia de a reveni la vaslui si parca pentru prima oara am fost asa bucuroasa. am mers la o nunta a unor amici dragi (Diana si Andrei) si am fost emotionata si fericita vazandu-i protagonistii unui eveniment special din viata lor. apoi mi-am salutat "familia" draga, pe bebelusii mei frumosi, am invitat-o pe Andra in casa mea de imprumut si am mers prin Vaslui dintr-un capat intr-altul. am tot zis ca intr-o ora o sa ne plictisim si de Vaslui dat fiind faptul ca Andra este obisnuita cu Bacaul ei mare. insa nu a fost asa...am mers la Silver mall, i-am aratat blocul in care am copilarit (444), scoala primara nr 3, liceul atat de drag mie (Lmk) unde am facut 5-12, parcul Copou care arata mai bine ca niciodata, plin de voie buna si de flori, asa mare si primitor, cu alei curate si cu loc de joaca multicolor, am mers la pizzeria mea preferata (Bella Roma), la cofetaria copilariei mele (Muntenita), la pub-ul cel mai ok (Dublin Irish Pub), in Arsenal care este clubul adolescentilor, i-am aratat "Big-Ben-ul" din centru pentru ca m-a intrebat cum se numeste si l-am botezat pe loc, primaria care s-a mutat in casa noua, barul unde obisnuiam sa mergem cand mai veneam la Vaslui... am fost fascinata si vorbeam asa mandra despre orasul meu care noaptea este slab iluminat insa foarte curat... mi-a facut o imensa placere sa stau o zi cu Andra la Vaslui...ma simteam de parca eram intr-un super oras...pentru ca de regula cand imi place ceva in mod extraordinar am tendinta de a-l pune intr-o lumina favorabila...chiar daca nu e chiar wow...am retrait amintiri frumoase, am petrecut clipe memorabile si am simtit o deosebita placere de a merge cu prietena mea si de a calatori in lumea viselor mele...chiar daca iarasi plec...simt si stiu ca o sa-mi lipseasca persoane dragi pe care am invatat sa le iubesc mult...insa asa cum o sa vedeti si in pozele facute am sa zic asa: Eu plec si gata! astea sunt sintagmele folosite in reclamele de la Dedeman...m-am amuzat insa mi se potrivesc de minune...

ultima zi din primul an in calitate de masteranda

si in sfarsit a sosit si ziua ultimului examen...pot spune ca sesiunea din timpul facultatii este total diferita de cea de la master...la master ai mai multa libertate de exprimare, de alegere, de interpretare, poti aprofunda ceea ce iti place...mie spre exemplu mi-a facut o deosebita placere sa ma familiarizez cu conflictologia, o stiinta foarte interesanta in cadrul careia am analizat diferitele tipuri de conflicte, de strategii de rezolvare, am lecturat numeroase carti printre care 6 palarii ganditoare, cartea lui Edward De Bono, un material foarte simplu care de fapt reprezinta o invitatie spre a privi lucrurile calculat si sacadat; apoi am apucat sa-l indragesc pe Zig Zigler, am fost oarecum placut surprinsa de lectura oferita de Sherry Argov si binenteles de toate remarcile si comentariile facute de profesorul nostru in cadrul disciplinei. chiar ziceam ca cel mai mult si mai mult imi place sa studiez, drept dovada voi incepe din toamna sa imi cultiv noile pasiuni, sa ma pot instrui incat sa pot indeplini standardele profesionale cerute...cateodata ma uimesc de mine, de cata rabdare si pasiune am atunci cand vine vorba de scoala...insa sunt convinsa ca fiecare atunci cand e motivat intr-un domeniu prezinta interes, exact asa intamplandu-se si in cazul meu... astazi am oftat pentru ca este ultima zi pe care am petrecut-o in compania Andrei...dat fiind faptul ca plec in scurt timp...am facut iarasi cativa kilometri impresionanti, am mai povestit si pana la urma se facuse si 7, ora plecarii: fiecare spre casa ei...si parca eram doua bunicute care se imbratisau...sunt convinsa ca o sa-i simt lipsa insa la fel de sigura sunt ca o sa fiu fericita sa o revad in mica noastra vacanta.... am invatat sa ma atasez foarte tare de oameni, sa tin la ei, sa ma acomodez foarte usor in compania lor si asta pentru ca nu imi place sa emit pretentii nefondate, sa fac mofturi sau sa comentez...atunci cand simt ca cineva merita sa-mi fie prieten sunt empatica si amabila...

inca putin si iar distanta ma desparte, dorul ma apuca insa stiu ca asa e mai bine...un pas inainte spre o viata mai linistita...chiar daca visele mele nu erau asa colorate...
ma intrebam daca un esec reprezinta o oportunitate sau un motiv de tristeste? daca reprezinta un castig sau o pierdere? asta doar timpul va decide...cert e ca am sa cred mereu in visele mele, in principiile mele si in capacitatea de reusita...se potriveste sintagma: ceea ce nu te omoara, te intareste...o perioada grea...urmata de o perioada de furie...de stres...de panica...un zambet...o noua speranta...si punct si de la capat...lumea nu sta in loc iar viata merge mai departe cu sau fara...
asa ca o sa imi doresc tare tare tare sa fie bine...

copil...copilarie...zambet strengaresc...

1 iunie...ziua copilului...o zi atat de draga mie...ieri ma simteam asa mica pentru ca am primit n mesaje cu "la multi ani copilului din tine"...si eram tare fericita pentru ca in sufletul meu ma simt inca un mic copil care viseaza...chiar daca varsta nu prea imi mai permite sa zic ca sunt un copil stiu ca mereu voi ramane acolo o fetita...in afara de faptul ca imi place sa ma alint am primit in dar de ziua mea un Martin mare si frumos cu esarfa colorata si am inceput sa zambesc tare tare tare si asta probabil ca de foarte mult timp nu mai primisem ceva... ieri mi-am amintit de personajele mele animate preferate, de bugs bunny, de eeyore...haha...si am vazut bucuria de pe chipul piticilor care se plimbau cu parintii lor prin parcul Copou... si ma bucur ca ziua asta a copilului ramane la fel de intens mediatizata, am urmarit teledonul Unicef si m-am intristat sa vad ca sunt atat de multi copii tristi insa pe de cealalta parte sunt foarte multi oameni dispusi sa ajute... un zambet pentru o viata mai buna! (a smile for a better life DanaF)