cu ani in urma s-a intamplat sa gasesc ceva de munca in Italia...am obisnuit sa revin ca si sezonier pana in ziua in care am luat decizia de a semna contractul pe perioada nedeterminata, cand avansasem si eram oarecum satisfacuta de conditiile de lucru. in tot acest timp am avut prilejul sa intalnesc foarte multe persoane, sa stabilesc noi contacte, sa imi fac prieteni...cu unii dintre ei am o simpla amicitie insa sunt altii care se regasesc in sufletul meu, in persoana mea, care m-au facut sa tin la ei, sa-i iubesc...printre ei se numara Giacomo si Rake...pe Giacomo l-am intalnit anul trecut cand venea sa faca diferite serate, el fiind barman in timpul liber. este un tip foarte ok, studiaza economia la Pisa, momentan este student erasmus la Barcelona...intre timp stuff-ul s-a mai schimbat aparand Rake in peisaj, o bambolina italiana de 21 de ani...o fata extraordinara, cu mult umor, plina de viata...au avut ocazia de a munci impreuna Giacomo fiind cel care a ajutat-o, ea aflandu-se la inceput de drum...fiecare viseaza sa faca altceva pe viitor insa au gasit si ei ca si ceilalti de altfel satisfactie in aceasta meserie...
au inceput sa se placa, sa se tachineze, au legat o stransa prietenie si in final au devenit iubiti...faptul ca munceam impreuna, ca locuiau in fata casei mele ne-a apropiat si mai tare....eram la munca mai bine de 8 ore, dupa program stateam si mai vorbeam, ziua se mai ivea ocazia de a lua pranzul impreuna si toate astea au facut sa devenim foarte uniti...acum cateva saptamani Giacomo mi-a spus ca o sa-mi daruiasca biletele pt a merge la Barcelona...apoi Rake era nehotarata insa am convins-o sa ma insoteasca asa ca am pornit impreuna la drum...noi doua si avionul care ne astepta pe 21 septembrie...
chiar daca Rake a fost in nenumarate vacante in tarile vecine Italiei nu a mai zburat niciodata...era fascinant de emotionata...imediat ce ne-am acomodat ne-am si imprietenit cu niste italieni care sarbatoareau plecarea la Barcelona cu vin rosu si cu spumant..a fost amuzant ca eu sunt o persoana destul de rezervata insa nu aveam incotro, eram la mijloc...sarbatoream marele eveniment: bucuria copiilor ca pleaca de acasa (copii in sensul ca aveau pe la 20 de ani, multa energie si poate mai putina minte)....
zborul a fost linistit, o ora si 5 minute si in sfarsit am ajuns la Girona si apoi a trebuit sa luam autobuzul pentru o altra ora si jumatate...am ajuns la Arcul de triumf unde asteapta "Santiago" care la indicatiile surorii mai mari a cumparat un trandafir minunat...am fost atat de fericita cand i-am vazut strangandu-se in brate...apoi ne-am indreptat spre apartamentul unde locuieste cu chirie din zona Fontana...chiar daca nu eram pentru prima oara in Spania am ramas fascinata de palmieri...imi plac la nebunie...si imi doresc enorm macar unul mic decorativ la mine acasa...
ajunsem la Giacomo unde l-am cunoscut pe proprietarul casei, un spaniol pe nume Riky, un individ care m-a facut sa rad si sa ma simt ca acasa la mine...
in prima seara am luat cina in liniste, am vorbit, ne-am impartasit impresiile si destul de tarziu am mers la culcare....fara alarma m-am trezit pe la 6, am pus la punct bucataria, am luat micul dejun si apoi m-am pregatit...pe la 8 eu eram cea activa, vesela si zambitoare, gata de plecare...Giacomo a mers la universitate si eu cu Rake la pas prin Barcelona...am luat noi harta si am inceput sa ne orientam....si ca tot turistul am mers in centru, in zona care se numeste La Rambla....si era plin de indivizi ce faceau animatie....plin de culoare, de viata, de voie buna...am mers kilometri intregi, am mers pana in celalalt capat, am vazut portul, marea, era un soare adorabil si eu eram neimaginat de fericita...am vazut Sagrada familia....imi amintesc ca acum cativa ani vorbeam cu un amic si ii spuneam ca eu o sa ajung si acolo si asa a si fost...am fost impresionata de ce constructii au, de arhitectura impunatoare, de lucrarile care ies in evidenta si care situeaza Barcelona printre cele mai frumoasa orase din lume...
apoi sunt parcurile care iti ofera o priveliste minunata asupra orasului, parcul Montjuic in care poti sa mergi cu telegondola si ai o priveliste deosebita ajungi sus la castel unde vezi mare, munte, orasul in toate splendoarea sa, este apoi sunt fantanile arteziene care iti incanta pur si simplu privirea....este si parcul Guell in care ai de mers vreo 30 de minute insa ajungi in final sa spui: ce extraordinar...sunt indivizi care canta, altii fac fel de fel de jonglerii, sunt terasele unde te poti odihni cu o bere spaniola sau pur si simplu te poti aseza si ai posibilitatea de a contempla...e minunat....Barcelona e unul dintre orasele in care iti doresti sa tot revii...unde te simti ca in paradis si pot spune ca am fost extrem de fericita...
seara e plin de lumini, barurile sunt neincapatoare pentru cati turisti sunt...am primit invitatia de a merge in Obama's pub, un loc cu muzica live unde am avut sentimentul ca Bob Marley e inca in viata...stilul barului este englezesc, cei mai multi sunt turisti...lumea canta, danseaza, bea, si traieste muzica la maxim....
am fost fascinata si m-am bucurat ca mi-am facut noi amici, ca am avut ocazia sa fiu cu doi dintre cei mai buni prieteni ai mei, mi-a parut rau ca lipseau Dali si Save, doi dintre colegii nostri cu care ne distram de minune, mi-ar fi placut sa fie si Soube care era putin geloasa ca nu poate veni, m-am gandit la prietenele mele de acasa si mi-am pus in minte sa plec intr-o mini vacanta cu o persoana speciala din viata mea.
chiar daca sunt cam aeriana pentru ca s-au intamplat multe intr-un timp scurt sunt fericita...si imi propun sa fiu realista...s-a intamplat sa nu intru la doctorat, sa pic cu 10 sutimi, am fost trista insa pentru prima oara m-am comportat ca un om matur...nu am mai facut contestatie...nu am sa renunt la visele mele ci dimpotriva...o sa mi le construiesc mai solid....
e aproape vremea sa plec definitiv de la tirrenia...au fost niste luni minunate insa s-a terminat si din pacat nu chiar bine insa life goes on si eu mai fac inca un pas...incep sa ma adun, sa ma gandesc serios la ce urmeaza...si pentru a le multumi celor care m-au gazduit aici in Italia am sa merg pentru 2 saptamani la New York, asta ar fi cel mai frumos cadou, sa fiu cu copiii si sa le arat cat de tare ii iubesc. pot spune ca am avut o a doua mama, niste frati si am simtit ca sunt de-a lor.
au inceput sa se placa, sa se tachineze, au legat o stransa prietenie si in final au devenit iubiti...faptul ca munceam impreuna, ca locuiau in fata casei mele ne-a apropiat si mai tare....eram la munca mai bine de 8 ore, dupa program stateam si mai vorbeam, ziua se mai ivea ocazia de a lua pranzul impreuna si toate astea au facut sa devenim foarte uniti...acum cateva saptamani Giacomo mi-a spus ca o sa-mi daruiasca biletele pt a merge la Barcelona...apoi Rake era nehotarata insa am convins-o sa ma insoteasca asa ca am pornit impreuna la drum...noi doua si avionul care ne astepta pe 21 septembrie...
chiar daca Rake a fost in nenumarate vacante in tarile vecine Italiei nu a mai zburat niciodata...era fascinant de emotionata...imediat ce ne-am acomodat ne-am si imprietenit cu niste italieni care sarbatoareau plecarea la Barcelona cu vin rosu si cu spumant..a fost amuzant ca eu sunt o persoana destul de rezervata insa nu aveam incotro, eram la mijloc...sarbatoream marele eveniment: bucuria copiilor ca pleaca de acasa (copii in sensul ca aveau pe la 20 de ani, multa energie si poate mai putina minte)....
zborul a fost linistit, o ora si 5 minute si in sfarsit am ajuns la Girona si apoi a trebuit sa luam autobuzul pentru o altra ora si jumatate...am ajuns la Arcul de triumf unde asteapta "Santiago" care la indicatiile surorii mai mari a cumparat un trandafir minunat...am fost atat de fericita cand i-am vazut strangandu-se in brate...apoi ne-am indreptat spre apartamentul unde locuieste cu chirie din zona Fontana...chiar daca nu eram pentru prima oara in Spania am ramas fascinata de palmieri...imi plac la nebunie...si imi doresc enorm macar unul mic decorativ la mine acasa...
ajunsem la Giacomo unde l-am cunoscut pe proprietarul casei, un spaniol pe nume Riky, un individ care m-a facut sa rad si sa ma simt ca acasa la mine...
in prima seara am luat cina in liniste, am vorbit, ne-am impartasit impresiile si destul de tarziu am mers la culcare....fara alarma m-am trezit pe la 6, am pus la punct bucataria, am luat micul dejun si apoi m-am pregatit...pe la 8 eu eram cea activa, vesela si zambitoare, gata de plecare...Giacomo a mers la universitate si eu cu Rake la pas prin Barcelona...am luat noi harta si am inceput sa ne orientam....si ca tot turistul am mers in centru, in zona care se numeste La Rambla....si era plin de indivizi ce faceau animatie....plin de culoare, de viata, de voie buna...am mers kilometri intregi, am mers pana in celalalt capat, am vazut portul, marea, era un soare adorabil si eu eram neimaginat de fericita...am vazut Sagrada familia....imi amintesc ca acum cativa ani vorbeam cu un amic si ii spuneam ca eu o sa ajung si acolo si asa a si fost...am fost impresionata de ce constructii au, de arhitectura impunatoare, de lucrarile care ies in evidenta si care situeaza Barcelona printre cele mai frumoasa orase din lume...
apoi sunt parcurile care iti ofera o priveliste minunata asupra orasului, parcul Montjuic in care poti sa mergi cu telegondola si ai o priveliste deosebita ajungi sus la castel unde vezi mare, munte, orasul in toate splendoarea sa, este apoi sunt fantanile arteziene care iti incanta pur si simplu privirea....este si parcul Guell in care ai de mers vreo 30 de minute insa ajungi in final sa spui: ce extraordinar...sunt indivizi care canta, altii fac fel de fel de jonglerii, sunt terasele unde te poti odihni cu o bere spaniola sau pur si simplu te poti aseza si ai posibilitatea de a contempla...e minunat....Barcelona e unul dintre orasele in care iti doresti sa tot revii...unde te simti ca in paradis si pot spune ca am fost extrem de fericita...
seara e plin de lumini, barurile sunt neincapatoare pentru cati turisti sunt...am primit invitatia de a merge in Obama's pub, un loc cu muzica live unde am avut sentimentul ca Bob Marley e inca in viata...stilul barului este englezesc, cei mai multi sunt turisti...lumea canta, danseaza, bea, si traieste muzica la maxim....
am fost fascinata si m-am bucurat ca mi-am facut noi amici, ca am avut ocazia sa fiu cu doi dintre cei mai buni prieteni ai mei, mi-a parut rau ca lipseau Dali si Save, doi dintre colegii nostri cu care ne distram de minune, mi-ar fi placut sa fie si Soube care era putin geloasa ca nu poate veni, m-am gandit la prietenele mele de acasa si mi-am pus in minte sa plec intr-o mini vacanta cu o persoana speciala din viata mea.
chiar daca sunt cam aeriana pentru ca s-au intamplat multe intr-un timp scurt sunt fericita...si imi propun sa fiu realista...s-a intamplat sa nu intru la doctorat, sa pic cu 10 sutimi, am fost trista insa pentru prima oara m-am comportat ca un om matur...nu am mai facut contestatie...nu am sa renunt la visele mele ci dimpotriva...o sa mi le construiesc mai solid....
e aproape vremea sa plec definitiv de la tirrenia...au fost niste luni minunate insa s-a terminat si din pacat nu chiar bine insa life goes on si eu mai fac inca un pas...incep sa ma adun, sa ma gandesc serios la ce urmeaza...si pentru a le multumi celor care m-au gazduit aici in Italia am sa merg pentru 2 saptamani la New York, asta ar fi cel mai frumos cadou, sa fiu cu copiii si sa le arat cat de tare ii iubesc. pot spune ca am avut o a doua mama, niste frati si am simtit ca sunt de-a lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu