poate ca am asteptat cu nerabdare sa vina luna februarie, ziua de 7 sa pot veni la Iasi...ajusesem la Constanta si nu imi venea sa cred ca e asa frig...in mai putin de 5 minute simteam cum imi ingheata picioarele si nu pricepeam gerul de afara... eu ceva mai sensibila pentru ca imunitatea e tot mai slaba...m-am indreptat spre Bacau unde am poposit 3 zile...3 zile minunate in care m-am simtit ca acasa...cu familia Andrei...cu Andra mea draga care ma sustine indiferent de ce decizie iau, care ma asculta cand am nevoie, care ma cearta prieteneste cand gresesc...m-a facut sa rad teribil povestindu-mi cum obisnuiesc sa dorm noaptea...ii luasem o suvita de par in mana si nu ii mai dadeam drumul si apoi incercam ba sa o imbratisez ori sa o mangai...cred ca eram in alta poveste...apoi in cealalta seara somn nu aveam asa ca ii cream senzatia ca fac accelasi lucru numai ca am inceput sa rad...in cea de-a treia zi m-am alintat si am iesit la plimbare, in noapte tarziu... am fost tare tare fericita si mi-am reincarcat bateriile cu optimism, cu voie buna, cu o doza de umor...astazi dimineata m-am indreptat spre iasi unde ma asteptau alte doua prietene dragi: Ana si Cati...acum stau pe undeva pe la etajul noua si ma bucur de linistea serii, de camera Anei, mica si draguta, de faptul ca obisnuim sa stam si sa vorbim, sa povestim, sa marturisim, sa ne miram si sa ne amintim de noi de odinioara...am mers la Mall...am cumparat diverse chestii...cel putin eu care sunt o shopaholica...care iau acelasi produs in culori diferite, care ma alint teribil si ma rasfat intr-anumite zile... mi-a fost dor de Iasi...am preferat sa merg pe jos pana la universitatea...si mi-am dorit pentru o clipa sa revin...sa fiu iar Dana prezenta si silitoare, interesata si pasionata insa stiu ca uneori e bine sa iti programezi activitatile in functiile de nevoile imediate... astept fericita ziua de sambata cand o vad pe Mitzi, draga mea prietena din clasa a 5a...persoana pe care cateodata o sun in noapte sa ii povestesc ce ma nelinisteste...care de-a lungul anilor mi-a fost sister... imi pare rau ca poate nu o sa am ocazia sa ajung la Radauti sa le vad pe Pump si pe baby Lou, mi-a facut o enorma placere sa o revad pe Ramona si sper sa-i cunosc printesa...pe Abigail... sunt asa linistita si relaxata pentru ca nu mai exista presiunea si stresul zilnic de la munca...sunt calma si vesela si imi doresc ca starea sa persiste... imi doresc sa fac multe multe poze... cu toti cei dragi, cu locurile mele preferate si cu multa zapada... ce bine e acasa!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu