super incantata si emotionata m-am intors la Iasi si cum imi doream sa fac extrem de multe lucruri am ajuns sa dorm maxim 2, 3 ore pe noapte....am trecut si peste sesiunea de restante care ma cam panicase experimentand-o pentru prima oara, am reusit iarasi performanta de a termina prima si asta m-a bucurat enorm...probabil e una dintre cele mai mari satisfactii deoarece eram tensionata si nu credeam ca o sa reusesc sa obtin iar note mari...ieri priveam esims-ul si nu imi venea sa cred si radeam de una singura, imi venea sa sun si sa zic tuturor ca ma simt tare bine...10 zile in Romania au reprezentat o plimabare continua...m-am indragostit de Bacau unde am revenit cu drag avand o motivatie neoficiala, m-am alintat teribil, m-am simtit bine si am ramas cu o noua pasiune...
am invatat atat de multe incat fac ceea ce imi doresc fara sa mai am retineri, ma bucur de fiecare zi ca si cum ar fi ultima...vreau sa nu mai fiu panicata si speriata de consecinte ci sa reactionez si sa actionez ca un om matur...
de ce m-a intristat intoarcea in tara? pentru ca am vazut atat de multi oameni tristi, necajiti, saraci, deprimati, pentru ca nu rezist sa vad copii cu mana intinsa...dupa ce am terminat sesiunea de examene am fost pana la mitropolie si am vazut un chip atat de dulce, o fetita atat de frumoasa care cerea bani de paine...avea niste ochi asa mari si am simtit ca mai intai trebuie sa o imbratisez, cel putin asta m-a facut sa ma simt mai bine...apoi aflandu-ma intr-un pub pe la orele 21:00 era o alta fetita care vindea chestii crosetate: stau si ma intreb cum e sa umbli noaptea prin baruri sa poti sa faci bani pt familia cand ai doar 9, 10 ani....si imi pare trist...trist tare si ma intreb unde e siguranta copilului, stabilitatea lui emotionala...care sunt starile prin care trece facand toate astea...si n-ai cum sa nu cumperi ceva pentru ca nu te lasa inima...m-am ales cu un fir roz care categoric ca o sa-mi aminteasca de niste amici dragi...
acum sunt in aeroport si fac ceea ce imi place cel mai tare: scriu in jurnalul meu electronic si imi impartasesc gandurile cu cei dragi mie...sunt somnoroasa insa ca intotdeauna ascund cearcanele cu make-up...
daca in trecut eram melancolica acum sunt fericita ca am posibilitatea sa plec, ca reusesc sa ma adaptez....ca incep sa-mi conturez cel mai frumos vis al meu... am sase luni la dispozitie si tot ceea ce trebuie sa fac e sa ma concentrez si sa imi focalizez atentia pe ceea ce imi doresc pentru ca stiu ca pot reusi: am nevoie de acel gram de noroc ca mai apoi ceea ce tine strict de mine, de inteligenta si imaginatia mea da roade...
nu stiu ce-mi veni si pentru prima oara am renuntat la parul meu lung si ondulat si mi-am facut un breton ...deci acum sunt Dana breton :))...nici eu nu ma prea recunosc in oglinda...si ma uitam, si ma priveam si nu ma identificam...insa sunt eu...acceasi Dana...
stiu ca e ciudat pentru cineva care abia incepe sa ma cunoasca ca las uneori senzatia ca sunt zuza rau insa cert e ca sunt o persoana realista, ca tin la principiile mele si ca abia astept sa-i revad pe cei dragi...
acum mi-e dor de prietenele mele din Italia, de familia Le scimmie la care nu stiu daca ma intorc, de cei cu care imi petrec timpul liber...
imi propun sa am activitati diverse, sa incep sa alerg si sa invat sa zambesc si mai mult...
ramai cu bine dragul meu Iasi...
am invatat atat de multe incat fac ceea ce imi doresc fara sa mai am retineri, ma bucur de fiecare zi ca si cum ar fi ultima...vreau sa nu mai fiu panicata si speriata de consecinte ci sa reactionez si sa actionez ca un om matur...
de ce m-a intristat intoarcea in tara? pentru ca am vazut atat de multi oameni tristi, necajiti, saraci, deprimati, pentru ca nu rezist sa vad copii cu mana intinsa...dupa ce am terminat sesiunea de examene am fost pana la mitropolie si am vazut un chip atat de dulce, o fetita atat de frumoasa care cerea bani de paine...avea niste ochi asa mari si am simtit ca mai intai trebuie sa o imbratisez, cel putin asta m-a facut sa ma simt mai bine...apoi aflandu-ma intr-un pub pe la orele 21:00 era o alta fetita care vindea chestii crosetate: stau si ma intreb cum e sa umbli noaptea prin baruri sa poti sa faci bani pt familia cand ai doar 9, 10 ani....si imi pare trist...trist tare si ma intreb unde e siguranta copilului, stabilitatea lui emotionala...care sunt starile prin care trece facand toate astea...si n-ai cum sa nu cumperi ceva pentru ca nu te lasa inima...m-am ales cu un fir roz care categoric ca o sa-mi aminteasca de niste amici dragi...
acum sunt in aeroport si fac ceea ce imi place cel mai tare: scriu in jurnalul meu electronic si imi impartasesc gandurile cu cei dragi mie...sunt somnoroasa insa ca intotdeauna ascund cearcanele cu make-up...
daca in trecut eram melancolica acum sunt fericita ca am posibilitatea sa plec, ca reusesc sa ma adaptez....ca incep sa-mi conturez cel mai frumos vis al meu... am sase luni la dispozitie si tot ceea ce trebuie sa fac e sa ma concentrez si sa imi focalizez atentia pe ceea ce imi doresc pentru ca stiu ca pot reusi: am nevoie de acel gram de noroc ca mai apoi ceea ce tine strict de mine, de inteligenta si imaginatia mea da roade...
nu stiu ce-mi veni si pentru prima oara am renuntat la parul meu lung si ondulat si mi-am facut un breton ...deci acum sunt Dana breton :))...nici eu nu ma prea recunosc in oglinda...si ma uitam, si ma priveam si nu ma identificam...insa sunt eu...acceasi Dana...
stiu ca e ciudat pentru cineva care abia incepe sa ma cunoasca ca las uneori senzatia ca sunt zuza rau insa cert e ca sunt o persoana realista, ca tin la principiile mele si ca abia astept sa-i revad pe cei dragi...
acum mi-e dor de prietenele mele din Italia, de familia Le scimmie la care nu stiu daca ma intorc, de cei cu care imi petrec timpul liber...
imi propun sa am activitati diverse, sa incep sa alerg si sa invat sa zambesc si mai mult...
ramai cu bine dragul meu Iasi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu