sâmbătă, 27 februarie 2010

intre tragic si comic






peste putin timp se implineste un an de cand locuiesc in Italia. nu stiu daca mi-am dorit vreodata sa stau asa mult, insa cert e ca m-am adaptat...sunt suficient de prietenoasa ca sa imi gasesc amici cu care sa comunic, oameni pe care sa ii vizitez, de care ma atasez.
prima intamplare care mi-a ramas in minte si care si acum ma face sa rad s-a petrecut in centru la Livorno cand un englez tipa cat il tinea gura dupa sotia sa...nu o mai gasea...pe mine una ma pufnise rasul, in mintea mea era un nebun...apoi se opreste si ma intreaba daca vorbesc engleza si ii zic ca ma descurc...era oarecum disperat deoarece nu stia unde sunt sotia si ceilalti 2 prieteni si imi spunea ca trebuie sa ajunga in port...eu eram la plimbare cu un amic roman drag mie care imi spune zi-i sa urce in masina ca mai apoi ii gasim si pe restul...urca respectivul englez in masina, da geamul jos si incepe sa tipe dupa sotie...si eu faceam "Doamnee ce rusine"...intr-un final o zareste pe nevasta-sa impreuna cu cei 2...amuzant e ca a trebuit sa cobor insa nu inante de a negocia cat costa sa o faceam pe taxi-ul...si uite asa ne-am facut cu 80 de dolari pentru mai putin de 5 km...Ionut nu vorbeste engleza si eu il tot sunam sa imi zica daca a lasat oamenii la destinatie....el nu stia exact care este portul, cei 4 isi tot dadeau cu parerea...intr-un final ajunsera si plecasera multumiti...
apoi tot intr-una din iesirile noastre ne-am intalnit cu o tiganca pe la vreo 65 de ani...ea ma opreste si imi zice: auzi stiu ca esti romanca trebuie sa ma ajuti...la care eu ii raspund sa nu indrazneasca sa imi ceara bani pt ca banii se fac greu....ea saraca se ratacisera de nepoatele ei si avea scris pe o foita 4 numere de telefon...ne ruga sa il sunam pe Nitza, nepotul de la Pisa sa ii spunem ca fetele nu au fost atente si au pierdut batrana...am zis si noi: hai sa sunam...il sun eu pe Nitza si ii zic ca bunica-sa e ratacita pe strazile din Livorno...el imi spune foarte amabil ca vine sa o ia in 20 de minute....ii comunic batranei si apoi ea imi spune: da sa sun eu, trebuie sa fiu convinsa ca vine: ma uimise indrazneala ei insa a sunat...a vorbit cu nepotul si la cativa metri distanta de noi, in drumul spre Mac erau si cele 2 nepoate, doua tiganci romanizate insa cu acceasi stofa...si a inceput bunica sa zica: sa va manance viermii si sa faceti gheb...:))...eu nici nu stiam cum sa reactionez, ma uitam la ionut si el la mine si ne minunam de cum sunt unii...intr-un final ne-a multumit...si ne-am continuat plimbarea...
vad in fiecare zi sutele de romani care au venit in Italia pentru a avea o viata mai buna, care nu sunt in stare sa obtinuta un loc de munca pentru ca nu prezinta incredere, care nu au o locuinta ci stau pe unde apuca, in cort, in rulota, pe strazi, pe langa containere...si apoi ma intreb de ce lumea ma eticheteaza ca sunt romanca...
mai am cativa clienti care ma lasa "masca" cand imi spun "auzi fa, fa auzi...vrem si noi niste "visky" coca :))...si care au x5, x3 insa niciodata nu se vor schimba. nici nu imi mai vine sa ma mai amuz...sunt impresionata de cat de multi indivizi sunt fara cultura, fara educatie, fara nimic dar sunt in cautare...a ce? numai ei stiu...

Niciun comentariu: