mi se intampla de cateva zile sa fiu ciudat de antipatica si culmea e ca pana si amicii mei imi reproseaza lucrul asta...probabil ca noptile nedormite, teza scrisa in mare graba, drumurile facute acasa ajung sa-si spuna cuvantul. si sa nu mai amintesc de munca...mai mult stres, mai multe ore lucrate saptamanal, mai multa responsabilitate...insa foarte curand ajunge sa fie si ultima zi din contract si asta ma face sa ma simt ok chiar daca urmeaza alte doua luni extrem de incarcate...
intr-una din zilele astea pur si simplu am simtit ca vreau sa stau intr-un loc, fara sa fac nimic...nu aveam energie nici macar sa ma pregatesc de munca...stateam in intunericul camerei mele si ma gandeam cum pot reactiona, cat de aiurea...poate intr-o zi o sa-mi para rau ca ratez sanse uriase, poate ca o sa regret ca las sa plece din viata mea oamenii extraordinari insa momentan simt ca mi-e bine singura...si asa pe drumuri...ma uitam la o reclama si mi-a venit in minte o noua dorinta...ce ar fi daca as pleca intr-o vacanta in lume? as putea pleca de la Constanta, as ajunge la Pisa unde as sta alte 2, 3 zile, apoi la Barcelona in vizita la un amic drag, as merge la Londra, apoi la Amsterdam si in cele din urma as avea zbor direct spre New York...tot ce as avea nevoie ar fi 30 de zile fara niciun plan, fara munca...doar eu cu mine in lume...sau poate in compania cuiva.
si stau si ma intreb cum de a disparut dorinta de a fi familista, de a sta intr-un loc...sau poate inca n-am intalnit pe cineva care sa ma faca sa vreau, sa simt sau poate nu i-am dat ocazia...
sunt oarecum trista pentru ca poate am facut pe cineva sa sufere, insa involuntar...am incercat sa remediez situatia insa nu am mai avut cum...si acum zic...poate n-a fost sa fie sau poate am fost rea...
ce-i drept sunt schimbata...insa glumind zic: cine ma vrea, ma place asa :).
si iarasi temperaturile au luat-o razna si statiunea unde locuiesc incepe sa fie invadata de turisti.
cateva zile ma despart de saptamana la Iasi, de nopti dormite, de intalnirea cu Dan, cu tata, cu prietenele mele, de sustinerea lucrarii de disertatie.
nu-mi ramane decat sa cred ca lucrurile vor capata o alta nuanta si ca eu voi fi ok...
better days!!!
intr-una din zilele astea pur si simplu am simtit ca vreau sa stau intr-un loc, fara sa fac nimic...nu aveam energie nici macar sa ma pregatesc de munca...stateam in intunericul camerei mele si ma gandeam cum pot reactiona, cat de aiurea...poate intr-o zi o sa-mi para rau ca ratez sanse uriase, poate ca o sa regret ca las sa plece din viata mea oamenii extraordinari insa momentan simt ca mi-e bine singura...si asa pe drumuri...ma uitam la o reclama si mi-a venit in minte o noua dorinta...ce ar fi daca as pleca intr-o vacanta in lume? as putea pleca de la Constanta, as ajunge la Pisa unde as sta alte 2, 3 zile, apoi la Barcelona in vizita la un amic drag, as merge la Londra, apoi la Amsterdam si in cele din urma as avea zbor direct spre New York...tot ce as avea nevoie ar fi 30 de zile fara niciun plan, fara munca...doar eu cu mine in lume...sau poate in compania cuiva.
si stau si ma intreb cum de a disparut dorinta de a fi familista, de a sta intr-un loc...sau poate inca n-am intalnit pe cineva care sa ma faca sa vreau, sa simt sau poate nu i-am dat ocazia...
sunt oarecum trista pentru ca poate am facut pe cineva sa sufere, insa involuntar...am incercat sa remediez situatia insa nu am mai avut cum...si acum zic...poate n-a fost sa fie sau poate am fost rea...
ce-i drept sunt schimbata...insa glumind zic: cine ma vrea, ma place asa :).
si iarasi temperaturile au luat-o razna si statiunea unde locuiesc incepe sa fie invadata de turisti.
cateva zile ma despart de saptamana la Iasi, de nopti dormite, de intalnirea cu Dan, cu tata, cu prietenele mele, de sustinerea lucrarii de disertatie.
nu-mi ramane decat sa cred ca lucrurile vor capata o alta nuanta si ca eu voi fi ok...
better days!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu