ahccp

saptamana trecuta in ziua mea libera am fost sunata si anuntata ca marti dimineata trebuie sa ma prezint la un curs de formare in domeniul microbiologiei si al alimentatiei...ce-i drept am marait, am fost necajita ca trebuia sa ma trezesc de dimineata insa pana la urma am acceptat...au fost 8 ore, patru marti si patru joi si eram pe undeva pe la 60 de cursanti. la masa cu mine erau colegii mei de la munca...cert e ca mi-a placut experienta mai ales ca la sfarsit am avut un test si eu am vrut sa-l rezolv fara sa le cer ajutorul. m-am amuzat teribil cum o tipa de 35 de ani a stat patru ore si a ascultat si in final nu intelese despre ce e vorba insa pe parcursului cursului parea ca e singura interesata...apoi dupa ce am terminat am hotarat sa luam pranzul impreuna si am fost la plaja, la celalalt restaurant al sefului nostru unde ceilalti colegi au fost amabili si ne-au pregatit un pranz super gustos...timpul petrecut in afara muncii e placut, e relaxat pentru ca daca ar fi sa ma raportez strict la relatiile de munca nu as fi per total multumita...am incercat sa fiu amica cu fiecare in parte, sa le inteleg modalitatea si ritmul de munca, sa ma calmez cand efectiv ma scot din sarite...si intr-un final pot spune ca tin la ei, ca ne-am atasat unii de altii, stiu ca le lipsesc cand plec si le multumesc mereu pentru incurajari si pt tot.
apoi la sfarsit de saptamana una dintre prietenele mele italience a venit la cina cu alti 15 prieteni de-ai sai, mi-a adus un cadou pentru ca am terminat masterul cu brio si mi-au cantat la multi ani...nici nu ma asteptam si am fost emotionata si incantata.
daca ar fi sa ma raportez la toti cei pe care i-am intalnit, la cei care mi-au fost aproape as spune ca sunt o norocoasa...si inainte de toate am toata stima pentru unul din sefii mei cu care chiar daca nu intotdeauna am fost in cele mai bune relatii n-am cum sa fiu maniata...
o alta intamplare care m-a facut sa plang de bucurie a fost pe 10 iunie cand s-a nascut Miruna, fetita Cristinei si a lui Mihai...nu am mai asteptat si am mers sa-i cumpar o rochita de papusa :D...ce sentiment minunat!!! pe Cris o stiu de ani de zile, ne-am incurajat, ne-am sustinut...si acum ii impartasesc bucuria...