si a trecut si ultima sesiunea...mai putin somn, mai multe emotii, mai totul pe fuga insa pot spune ca s-a terminat si acum nu imi ramane decat sa imi verific esims-ul sa vad ce am facut si sa finalizez lucrarea de disertatie. ma simt ciudat ca am intarziat in a o realiza...la un moment dat ma cuprinsese panica insa tot raul spre bine. raman optimista si stiu ca o sa fie bine...
am revenit acasa pentru o saptamana, o saptamana groaznica, foarte cald, mereu pe drumuri si intr-una din zile m-am ratacit in orasul copilariei mele si mi-am intalnit niste amici dragi, apoi mi-am regasit zambetul dintr-o intamplare banala...acum sunt convinsa ca abia acum partea frumoasa incepe, ca tot ce a fost pana in prezent era doar un inceput in formarea mea ca adult.
Si ca sa raman recunoscatoare am trecut pe la Mitropolie insotita de Andra, m-am rugat si mi-am pus oarecum ordine in ganduri si dorinte. si mai mult ca oricand visez la ceea ce vreau pe viitor. stiu care sunt sansele de reusita, stiu ca se poate intampla orice insa nu imi ramane decat sa ma pregatesc, sa studiez, sa ma concentrez asupra a ceea ce ma intereseaza.
si iarasi la munca...concediile mele in Romania nu imi mai permit sa emit pretentii la zile libere insa nu conteaza. se aduna ea oboseala, stresul zilnic, faptul ca peste putin suntem in plina stagiune si volumul de munca creste insa am invatat ca toate trec. in iulie sunt iarasi acasa si apoi la sfarsitul verii termin cu naveta mea si ma asez locului. mi-e dor de atat de multe chestii incat sunt in stare sa ma pregatesc de pe acum de plecare.
cu certitudine zilele insorite nu sunt departe!!!am revenit acasa pentru o saptamana, o saptamana groaznica, foarte cald, mereu pe drumuri si intr-una din zile m-am ratacit in orasul copilariei mele si mi-am intalnit niste amici dragi, apoi mi-am regasit zambetul dintr-o intamplare banala...acum sunt convinsa ca abia acum partea frumoasa incepe, ca tot ce a fost pana in prezent era doar un inceput in formarea mea ca adult.
Si ca sa raman recunoscatoare am trecut pe la Mitropolie insotita de Andra, m-am rugat si mi-am pus oarecum ordine in ganduri si dorinte. si mai mult ca oricand visez la ceea ce vreau pe viitor. stiu care sunt sansele de reusita, stiu ca se poate intampla orice insa nu imi ramane decat sa ma pregatesc, sa studiez, sa ma concentrez asupra a ceea ce ma intereseaza.
si iarasi la munca...concediile mele in Romania nu imi mai permit sa emit pretentii la zile libere insa nu conteaza. se aduna ea oboseala, stresul zilnic, faptul ca peste putin suntem in plina stagiune si volumul de munca creste insa am invatat ca toate trec. in iulie sunt iarasi acasa si apoi la sfarsitul verii termin cu naveta mea si ma asez locului. mi-e dor de atat de multe chestii incat sunt in stare sa ma pregatesc de pe acum de plecare.
you give love...you get love
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu