daruirea pentru munca

chiar daca am momente in care ma lamentez ca timpul trece greu acum sunt convinsa ca nu e asa...cateodata nu imi vine sa cred cat de mult s-au petrecut intr-un timp scurt...sunt de doua luni in Italia, muncesc seara de seara pentru Le Scimmie, am o oarecare satisfactie si nu ma raportez doar la cea financiara ci la faptul ca am invatat sa-mi fac bine meseria, sa fiu apreciata pentru ca am evoluat...apoi in fiecare dimineata pentru o luna si o saptamana imi revine si rolul de mama...pot afirma cu certitudine ca patru copii nu am sa am...maura, seamus, andrew si eva sunt copiii mei de suflet insa experimentez cat de greu este sa poti sa-i multumesti...copilul cu care petrec cel mai mult timp este maura pentru ca este mezina...rasfatata familiei si implicit a mea si asta pentru ca ea este mereu sau vrea sa fie in centrul atentiei...pot spune cateodata ca e o Dana in miniatura...e foarte atenta cand ma machiez si isi doreste si ea si eu incerc sa ii explic ca fiecare lucru se face la o anumita varsta si ca raspuns ea imi spune: dar stii ca eu sunt mai mare ca tine...ce mai avem noi in comun chiar daca diferenta de varsta este de 20 de ani este fotografia...de foarte mult, cred ca de cand mi-am luat micuta mea camera Nikon am inceput sa indragesc sa fac poze si sa fiu fotografiata...imi doresc ca intr-o zi sa am o camera profesionista pentru ca vreau sa imortalizez momentele dragute din viata mea, persoanele pe care le cunosc, locurile pe care le vizitez etc...
munca m-a invatat sa fiu responsabila si mai ales munca in alt domeniu in care nu am fost pregatita insa zi de zi sunt mai sigura ca fiecare lucru facut va contribui si va aduce beneficii...
departe de iasi ma simt deseori trist...in seara asta am avut sa zicem un mic accident si am inceput sa plang ca un copil...toti se uitau la mine pentru ca pentru prima oara ma vedeau plangand....si eram ca un copil mic si bosumflat care nu mai putea de durere...si asa m-a apucat si melancolia orasului meu drag...a prietenilor, amicilor care imi lipsesc...insa toate trec...
peste putin fac 24 de ani si sunt multumita pt ca am terminat facultatea, pentru ca am excelat la master si asta pentru ca scoala o sa fie mereu marea mea dragoste careia o sa-i fiu fidela...
si in sfarsit soseste si ziua mea libera si plimbarea la Outlet chiar daca o sa am un picior bandajat...:D....
my pictures with my pretty baby Maura...yupiii