nu imi place sa ma plang insa se termina o saptamana ingrozitoare si nu pentru ca ar fi fost mult de munca ci pentru ca sunt teribil de racita...si ca de fiecare data am ajuns acasa si mi-am deschis laptop-ul...mi-am citit mail-urile si am ramas surprinsa cum o draga domnisoara anonima pentru ca nu imi spune mai nimic pseudonimul utilizat imi scrie in dusmanie un comentariu pe care nu am sa-l public pentru ca blogul meu a fost creat pentru altceva...e jurnalul meu electronic, sunt amintirile mele care sunt facute publice pentru ca asa imi doresc eu. Draga mea tu poti spune ce vrei, insa nu cred ca stii ce a stat la baza alegerii mele, ma bucur ca te crezi in masura sa iti dai cu parerea...si sunt convisa ca esti printre cele care plangeau dupa usa ca terminam mai mereu prima, ca luam bursa de merit si ce-i drept fara sa fiu o tocilara; ca nu profesez la ora actuala in Romania ma priveste strict pe mine, ca se fac bani din asistenta sociala e discutabil. ceea ce eu am studiat e o pasiune de-a mea, ceea ce fac in prezent e un job pur si simplu care imi aduce o oarecare satisfactie materiala. daca imi petrec 10 ore pe zi intr-un local fii convinsa ca sunt multumita si cu siguranta sunt apreciata pentru ceea ce fac. si tin sa mentionez ca nu sunt o simpla "chelnerita". in toti acesti ani am facut diverse chestii, am fost promovata, am invatat nenumarate lucruri si nu mi-e rusine cu ceea ce fac ba din contra...sunt mandra ca fac fata pentru ca numai eu stiu cat de greu imi e uneori si cat de greu a fost candva...ma bucur in schimb ca am crescut, ca m-am maturizat si ca nu mai fac afirmatiile pe care le faci tu. sunt fericita ca mi-am putut ajuta parintii, sunt mandra ca am contribuit la construirea unei case, sunt incantata sa pot sa-mi permit sa-mi cumpar cu banii mei propria masina...si da, sunt mandra de mine.
E trist sa tot aud, sa vad, sa simt cum cineva ma critica, ma analizeaza, ma denigreaza doar asa ca sa se simta bine...insa in fond toate chestiile astea nu au cu ce sa ma afecteze pentru ca nimeni nu ma intretine, nimeni nu ma hraneste...
imi amintesc si acum cu nostalgie cum lucram pe la 15 ani la AF-ul parintilor mei sau cat de tare imi doream sa am un part-time la doar 14 ani, cum organizam excursii doar ca sa am un venit, cat de mult am muncit pt Six Flags, pt Adam's Mark sau pt Le scimmie...
cei care ma cunosc stiu ca am incercat sa obtin un post pe care mi l-am dorit enorm...un sef de catedra pe care nu l-am mai intalnisesm imi spunea zambind "sufletel esti o adevarata surpriza"...si chiar daca nu te promovez, cred in tine...postul a ramas neocupat...eu am ales sa plec, sa ma vindec pentru ca da, am suferit enorm de tare...nu mai vreau sa dramatizez deloc insa am avut momente triste....
acum e trecut...si eu imi vad in continuare de viata mea...departe de Iasul meu drag, de familie, de prietenele mele pe care le iubesc...si tie, oricare ai fi iti doresc sa te preocupi de tine, de viata ta, de ceea ce ai tu...pe mine nu ma intereseaza nimic din ce nu e al meu...
sunt bucuroasa totusi ca mai intri si mai vezi ce mai scriu asa ca o sa am convingerea ca o sa citesti ceea ce am avut de zis...
apropo...timpul liber mi-l petrec analizand cartile privind specialitatea mea insa in italiana...asa imi mai imbogatesc vocabularul in italiana...mai descopar cate ceva nou, mai fac o paralela si uite ca fac si disertatia...
mi-ar placea sa stiu cine se ascunde de fapt in spatele celor scrise...am o oarecare banuiala insa sincer eu n-am nimic cu nimeni...ii multumesc lui Dumnezeu ca ma ajuta sa rezist, sa imi tratez boala si sa reusesc in viata...
***astazi am fost fericita pentru ca am primit cei mai "dragi prieteni "pe care va las sa ii vedeti in fotografiile facute.
si...nu sunt eu o mare credincioasa, nu fac tam-tam insa e postul Pastelui, e timpul sa alungati raul din voi, sa fiti optimisti si sa va concentrati asupra a ceea ce cu adevarat va vizeaza...
era un proverb insa nu mai are rost sa-l mentionez...
peace&love
E trist sa tot aud, sa vad, sa simt cum cineva ma critica, ma analizeaza, ma denigreaza doar asa ca sa se simta bine...insa in fond toate chestiile astea nu au cu ce sa ma afecteze pentru ca nimeni nu ma intretine, nimeni nu ma hraneste...
imi amintesc si acum cu nostalgie cum lucram pe la 15 ani la AF-ul parintilor mei sau cat de tare imi doream sa am un part-time la doar 14 ani, cum organizam excursii doar ca sa am un venit, cat de mult am muncit pt Six Flags, pt Adam's Mark sau pt Le scimmie...
cei care ma cunosc stiu ca am incercat sa obtin un post pe care mi l-am dorit enorm...un sef de catedra pe care nu l-am mai intalnisesm imi spunea zambind "sufletel esti o adevarata surpriza"...si chiar daca nu te promovez, cred in tine...postul a ramas neocupat...eu am ales sa plec, sa ma vindec pentru ca da, am suferit enorm de tare...nu mai vreau sa dramatizez deloc insa am avut momente triste....
acum e trecut...si eu imi vad in continuare de viata mea...departe de Iasul meu drag, de familie, de prietenele mele pe care le iubesc...si tie, oricare ai fi iti doresc sa te preocupi de tine, de viata ta, de ceea ce ai tu...pe mine nu ma intereseaza nimic din ce nu e al meu...
sunt bucuroasa totusi ca mai intri si mai vezi ce mai scriu asa ca o sa am convingerea ca o sa citesti ceea ce am avut de zis...
apropo...timpul liber mi-l petrec analizand cartile privind specialitatea mea insa in italiana...asa imi mai imbogatesc vocabularul in italiana...mai descopar cate ceva nou, mai fac o paralela si uite ca fac si disertatia...
mi-ar placea sa stiu cine se ascunde de fapt in spatele celor scrise...am o oarecare banuiala insa sincer eu n-am nimic cu nimeni...ii multumesc lui Dumnezeu ca ma ajuta sa rezist, sa imi tratez boala si sa reusesc in viata...
***astazi am fost fericita pentru ca am primit cei mai "dragi prieteni "pe care va las sa ii vedeti in fotografiile facute.
si...nu sunt eu o mare credincioasa, nu fac tam-tam insa e postul Pastelui, e timpul sa alungati raul din voi, sa fiti optimisti si sa va concentrati asupra a ceea ce cu adevarat va vizeaza...
era un proverb insa nu mai are rost sa-l mentionez...
peace&love
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu