povestile sunt parte din noi...

de ce trebuie sa traim mereu experiente noi, dureroase, care peste un timp starnesc aceleasi amintiri neplacute, aceleasi lacrimi si o stare de disconfort total? de ce unii oamenii sunt extrem de fericiti si fac orice ca sa le fie lor bine ignorandu-i pe ceilalti si jucand murdar, pe cand altii stau si se gandesc sa nu faca rau nimanui, sa le fie mai intai altora bine si ei isi spun ca fericirea celorlalti e si a lui/a ei...imi doresc enorm sa fiu departe, departe, departe...acolo unde stiu ca fericirea e a mea, ca nimeni nu mi-o fura, ca tristete nu exista, ca lumea e onesta si unde prietenia are valoare...nu stiu daca ne e specific doar noua romanilor sa demonstram ca putem fi cruzi, ca putem fi altfel de cum altii si-ar dori, ca putem face rau fara sa ne intoarcem si sa spunem un simplu "imi pare rau" care pentru multi conteaza, care este la urma urmei esential intr-o relatie umana...
azi e o zi cu mult soare, o zi in care daca ma uit la cer ar trebui sa zambesc, sa ma gandesc mai mult la mine...insa ma simt ciudat...anxioasa...nu ar fi frumos daca ar exista cineva care sa stie exact ceea ce iti doresti? care sa iti ofere liniste, iubire, intelegere...si toate astea in mod voit...firesc, natural...sa fii acolo, undeva pretuita si apreciata, sa fii asa cum ti-ai dori tu...sau sa fii departe, departe, departe...