luni, 2 ianuarie 2012

seara de Revelion in US



in ultimii ani am tot umblat prin diferite locuri si sfarsitul anului 2011 m-a prins in US...cum era si normal nu puteam sa stam in casa asa ca am ales sa mergem intr-un loc relativ faimos din Connecticut si anume "MGM Grand at Foxwoods". Pana sa ajungem la locatia cu pricina ne-a luat ceva vreme pentru ca a trebuit sa vizitam niste persoane...
Pentru seara de revelion am ales o tinuta simpla, neagra - o "little black dress" care poate fi considerata un "Must" in colectia fiecarei fete, foarte confortabila numai ca am avut inspiratia de a-mi pune niste cizme lungi care nu sunt tocmai caracteristice mie...insa nu m-am putut lamenta de gradul de confortabilitate.
Ajunsa la Casino am ramas surprinsa cum destul de devreme vedeam tot mai multe domnisoare ametite, cu pantofii in mana, ca deh...tocurile sunt incomode cand esti "high"...
Am mers in interiorul casino-ului cam 30 de minute si asta pentru ca sunt foarte multe locuri (pub-uri, club-uri, cafenele, sali de joc, magazine). Ajunsi in sfarsit la locatia unde facusem rezervarea ma confrunt cu o mica problema - id-ul romanesc (permisul de conducere) prezenta nu stiu ce suspiciuni...ceea ce m-a deranjat a fost perioada de control insa la vederea id-ul celui de langa mine nu mi-a mai zis nimeni nimic ba mai mult: si-au prezentat scuzele pentru ca ne-au retinut la intrare...
Cum era si firesc am zambit si am pasit mai departe...Noroc de rezervare ca altfel stateam la rand...am petrecut acolo vreo 3 ore...am baut niste sampanie la miez de noapte, am ras, am dansat si apoi pe undeva de la 3 ne-am indreptate spre casa pentru ca oricum aveam ceva de condus...
M-am bucurat teribil ca nu imi cumpararesem o rochie aurie care imi placuse teribil deoarece am vazut cel putin zece persoane ce o purtau...
Am observat stilul americanilor de a distra sau mai bine zis de a se imbata pana la a nu mai putea merge...fiecare priveste distractia dintr-un punct de vedere propriu...cert e ca viciile astea mie nu-mi fac placere de nicio culoare si prefer sa raman cu picioarele pe pamant.
Si uite asa am pasit si in 2012, un an de la care astept putina ingaduinta, un gram de noroc si mai multa vointa...

Niciun comentariu: