plictisita ca nu gasesc nimic convenabil de munca, m-am trezit de dimineata si am plecat la mare...la tirrenia (intre pisa si livorno)...era cam o distanta de 100 de km...si a trebuit sa schimb 3 mijloace de transport...eram singura, era vara prin urmare foarte cald...intr-un sfarsit am ajuns la tirrenia, faimoasa statiune de pe litoral...la ora 9 era totul inchis...turistii mergeau la plaja...mi-am lasat cv-ul mai pe la toate hotelurile, restaurantele, barurile ce-mi apareau in cale...eram trista crezand ca nu am nicio sansa...intr-un final am ajuns la "le scimmie" unde am intrebat curajoasa daca nu nevoie de personal...mi-au raspuns ca "probabil" insa vino dupa 5 ore cand vine administratorul...am mers si tot am mers sperand ca timpul va trece cat mai repede...in cele din urma s-a facut ora stabilita si m-am prezentat la acel local...m-au intrebat despre experienta mea si tot ce le spuneam nu se potrivea cu ceea ce aveau ei nevoie...in primele zile am fost ajotor de ospatar, apoi mi s-a oferit sansa de a face CREPES...nici nu stiam ce inseamna...insa am zis" da, desigur...ce poate fi asa de greu...am inceput sa fac vestitele clatite pe plita in plina strada...cu finetti, cu dulceturi, cu creme de vanilie...am crezut la inceput ce e foarte foarte simplu insa cand am inceput sa dau de greu bateam in retragere (explozie a buteliei, plita incinsa, arsuri pe maini)...insa mi-am promis ca o sa rezist..apoi am cunoscut o familie de americani care vazand ca vorbesc engleza mi-au oferita un post de babysitter...am crezut ca e vorba de un singur copil asa ca nu am stat pe ganduri...am mers intr-o dimineata sa le cunosc "copilul"...prima data am vazut-o pe maura (2ani), apoi pe seamus (5 ani), a mai aparut un baieitel andrew (8ani) si in cele din urma eva (12 ani)...eram incantata si totodata muta de uimire...la inceput a fost ca un joc...insa trebuia sa fiu mereu activa...nu ma puteam plange de fata cu ei ca nu mai puteam de somn (fiindca noaptea faceam clatite)...ei vroiau mare...plaja...jocuri cu pustile cu apa...si eu vroiam sa dorm chiar si 5 minute...am fost, zic eu un babysitter comic: faceam jocuri de genu :cine adoarme primul si logic eu eram cea care avea parte de un little knap...copii mi-au dat energie, m-au facut sa-i iubesc, sa le duc dorul cu toate a adeseori incercam sa o fac pe-a dura cu ei insa o lasam balta balta cand auzeam de la maura "why you hate us dana???"...am vrut sa adopt un stil autoritar si sa nu le permit sa faca orice insa imi era practic imposibil 1 contra 4...am invatat sa ma transpun in mintea copiilor, sa le inteleg actiunile, sa le inteleg dorintele si sa-i accept cu toate boacanele facute...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu