anii trec si amintirile raman...privesc in urma si imi amintesc cu drag de clipele petrecute in diverse locuri cu anumiti oameni... ce ar fi lumea fara prietenie??? cum ai fi tu fara mine? cum ar fi ea fara el??? cum ai fi tu singur singurel???
cat timp isi petrec oamenii meditand??? cum ar fi daca am avea curaj sa facem tot ceea ce simtim, daca ne-am acorda atentie totala...daca nu ne-ar pasa...insa nu e asa usor cum pare...fiecare individ care isi arunca o privire in viata noastra marcheza un anumit moment, ne lasa o anumita impresie...ne face sa ne indoim...sa gandim...sa meditam...
stau si ma gandesc cu nostalgie cum eram eu cand eram mica??? eram la fel de sociabila, poate mai...imi amintesc razand cum parintii mei mi-au spus ca nu au bani pentru ziua mea de nastere si eu n-am inteles si am invitat toti copii din fata blocului la mine, ca na' era ziua mea...
nu am sa uit niciodata acea excursie in care plecasem cu toti banii pe care ii gasisem in casa, fara sa zic nimic...cred ca de mica imi placea ideea de a avea multi multi bani sa le pot da si altora...
anii trec, oamenii se schimba insa sufletele raman aceleasi...cand iti doresti cu adevarat ceva poti trece peste toate obstacolele pentru ca tot universul contribuie la realizarea dorintei tale...daca nu e ca tu sa-ti acorzi o sansa, o nota de pozitivism, o gandire apreciativa nimeni nu o va face...oamenii sunt adeseori egoisti insa nu din rautate ci din cauza ca am ajuns sa traim intr-o lume a concurentei...a competitie...un lume in care nu mai avem un loc al nostru ci trebuie in permanenta sa luptam pentru ceea ce vrem...eu si cu mine putem dobandi...tu ce parere ai???
cat timp isi petrec oamenii meditand??? cum ar fi daca am avea curaj sa facem tot ceea ce simtim, daca ne-am acorda atentie totala...daca nu ne-ar pasa...insa nu e asa usor cum pare...fiecare individ care isi arunca o privire in viata noastra marcheza un anumit moment, ne lasa o anumita impresie...ne face sa ne indoim...sa gandim...sa meditam...
stau si ma gandesc cu nostalgie cum eram eu cand eram mica??? eram la fel de sociabila, poate mai...imi amintesc razand cum parintii mei mi-au spus ca nu au bani pentru ziua mea de nastere si eu n-am inteles si am invitat toti copii din fata blocului la mine, ca na' era ziua mea...
nu am sa uit niciodata acea excursie in care plecasem cu toti banii pe care ii gasisem in casa, fara sa zic nimic...cred ca de mica imi placea ideea de a avea multi multi bani sa le pot da si altora...
anii trec, oamenii se schimba insa sufletele raman aceleasi...cand iti doresti cu adevarat ceva poti trece peste toate obstacolele pentru ca tot universul contribuie la realizarea dorintei tale...daca nu e ca tu sa-ti acorzi o sansa, o nota de pozitivism, o gandire apreciativa nimeni nu o va face...oamenii sunt adeseori egoisti insa nu din rautate ci din cauza ca am ajuns sa traim intr-o lume a concurentei...a competitie...un lume in care nu mai avem un loc al nostru ci trebuie in permanenta sa luptam pentru ceea ce vrem...eu si cu mine putem dobandi...tu ce parere ai???
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu