intr-o zi frumoasa de toamna l-am intalnit in caminul t19...il stiam de multi ani insa niciodata nu mi-a atras atentia pentru ca ba avea prietena ori mi se parea foarte diferit de felul in care eram eu..eram micuta...in scoala generala cand colegele mele elena si monica imi spuneau ca au zarit un baiat dragut in curtea liceului...
au trecut cativa ani...eram in clasa a 11a si mergeam in vizita la fratele meu...l-am intalnit pe vlad si din prima zi i-am spus ca-l iubesc...trebuia sa ma intorc de la iasi la vaslui insa el insista sa mai stau..o ora..doua...i-am spus ca il astept cu nerabdare sa vina acasa...imi era teama...imi era tare tare drag insa eram speriata nestiind daca relatia noastra o sa dureze...ii spuneam mereu in gluma ca "uite daca o sa treaca 3 luni noi o sa ramanem impreuna"...au trecut un an, 2...5 ...si am ramas iubiti...il iubesc nu pentru ceva anume...mi-a intrat in suflet treptat...m-a facut sa-l ador...sa-l am in gand mereu...
de ce il ador asa tare??? pentru ca e un om pasional...pentru ca lupta pentru ceea ce vrea, pentru ca sunt convinsa ca va avea mereu ceea ce-si doreste pentru ca daca-si propune poate obtine...
e un taur convins, o fire incapatanata, adeseori comoda...insa e un iubit dulce...tandru...e un vladutz caruia imi place sa-i spun somnorila pentru ca in trecut ar fi putut dormi cat era ziua de mare...insa acum pot afirma cu mandrie ca e un barbat responsabil cel putin in ceea ce priveste munca...
el mi-a dat ocazia sa trec prin toate starile sufletesti...si asa am invatat ca intr-adevar il iubesc...fiecare lectie de viata m-a determinat sa ma gandesc la noi...la ceea ce ne dorim de fapt...
m-a invatat sa gandesc flexibil...sa ascult muzica rock...sa-mi placa...sa ascult hardcore care in ciuda faptului ca imi spargea timpanele ma facea sa zambesc si culmea cateodata ma lua si somnul, mi-a educat stilul emo...;))...imi dadea sfaturi vestimentare...ma facea sa ador fiecare schimbare, fiecare dorinta a lui...am invatat sa traiesc alaturi de el...sa il accept asa cum e, sa nu imi doresc sa-l schimb ci sa-l apreciez pt ca este un micutz furieux...
acum dupa mai bine de 5 ani vreau sa petrec alaturi de el alti 5 si tot asa...povestea continua...si sper sa fie fara sfarsit...
au trecut cativa ani...eram in clasa a 11a si mergeam in vizita la fratele meu...l-am intalnit pe vlad si din prima zi i-am spus ca-l iubesc...trebuia sa ma intorc de la iasi la vaslui insa el insista sa mai stau..o ora..doua...i-am spus ca il astept cu nerabdare sa vina acasa...imi era teama...imi era tare tare drag insa eram speriata nestiind daca relatia noastra o sa dureze...ii spuneam mereu in gluma ca "uite daca o sa treaca 3 luni noi o sa ramanem impreuna"...au trecut un an, 2...5 ...si am ramas iubiti...il iubesc nu pentru ceva anume...mi-a intrat in suflet treptat...m-a facut sa-l ador...sa-l am in gand mereu...
de ce il ador asa tare??? pentru ca e un om pasional...pentru ca lupta pentru ceea ce vrea, pentru ca sunt convinsa ca va avea mereu ceea ce-si doreste pentru ca daca-si propune poate obtine...
e un taur convins, o fire incapatanata, adeseori comoda...insa e un iubit dulce...tandru...e un vladutz caruia imi place sa-i spun somnorila pentru ca in trecut ar fi putut dormi cat era ziua de mare...insa acum pot afirma cu mandrie ca e un barbat responsabil cel putin in ceea ce priveste munca...
el mi-a dat ocazia sa trec prin toate starile sufletesti...si asa am invatat ca intr-adevar il iubesc...fiecare lectie de viata m-a determinat sa ma gandesc la noi...la ceea ce ne dorim de fapt...
m-a invatat sa gandesc flexibil...sa ascult muzica rock...sa-mi placa...sa ascult hardcore care in ciuda faptului ca imi spargea timpanele ma facea sa zambesc si culmea cateodata ma lua si somnul, mi-a educat stilul emo...;))...imi dadea sfaturi vestimentare...ma facea sa ador fiecare schimbare, fiecare dorinta a lui...am invatat sa traiesc alaturi de el...sa il accept asa cum e, sa nu imi doresc sa-l schimb ci sa-l apreciez pt ca este un micutz furieux...
acum dupa mai bine de 5 ani vreau sa petrec alaturi de el alti 5 si tot asa...povestea continua...si sper sa fie fara sfarsit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu